Materiale Polimerice

Această prezentare necesită JavaScript.

Un polimer este o substanță compusă din molecule cu masă moleculară mare, formate dintr-un număr mare de molecule mici identice, numite monomeri, legate prin legături covalente. Cuvântul provine din limba greacă, πολυ, polu, „mult”; și μέρος, meros, „parte”). Exemple cunoscute de polimeri sunt plasticul, ADN-ul și proteinele. Polimerii se obțin în urma reacției de polimerizare.

Istoric

Cuvântul polimer derivă din grecescul πολυ (poli),însemnând ‘pluri’ și μέρος (meros),însemnând ‘parte’. Termenul a fost adoptat în 1833 de către Jöns Jakob Berzelius, deși definiția polimerului dată de el este destul de diferită față de cea modernă. Începând din anul 1811, chimistul Henri Braconnot s-a axat pe studierea derivatelor celulozei, probabil cea mai importantă parte din știința polimerilor.

Etilenglicol

 

Această prezentare necesită JavaScript.

   Etilenglicolul(HO—CH₂—CH₂—OH ) este un alcool polihidroxilic saturat. Este un lichid incolor cu viscozitate mare. Nu are miros, dar are un gust dulce şi este toxic. Dacă intră în organismul uman, poate provoca schimbări radicale şi duce la moarte.

Istoric

Pentru prima dată, etilenglicolul a fost obţinut în anul 1859 de către chimistul francez Charles Adolphe Wurtz prin hidratarea etilenglicolului diacetat prin saponificarea hidroxidului de potasiu(KOH) şi în anul 1960 prin hidratarea oxidului de etilenă(C₂H₄O). El nu a avut o aplicaţie practică până la Primul Război Mondial, când în Germania a început a fi obţinut din dicloretan, cu scopul înlocuirii glicerinei din substanţele explozive. În SUA a început a fi obţinut în anul 1917 din cloroetanol, dar în mare cantitate a început a fi abricat din anul 1925 de către Compania „Carbide and Carbon Chemicals Co.”. Către 1929, etilenglicolul era fabricat de către toate uzinele ce produceau dinamită.